Dezamagirea : regres sau progres ?

Salut, cititorule !
Imi cer scuze ca n-am mai scris de vreo doua zile dar, in afara de placerea de a scrie, trebuie sa muncim.
Am ales acest subiect pentru ca sunt sigur ca, indiferent de caracter, toti am simtit dezamagirea mai mult sau mai putin.
Deci, ce e pana la urma ?
E o involutie a constiintei noastre sau evolutia ei ? E un regres sau un progres ?
In opinia mea,lasand deoparte faptul ca doare al dracului de tare, este un progres ! Asta nu inseamna ca o apreciez...nu cred ca exista cineva sa aprecieze durerea si frustrarea dar, in afara de aceste sentimente, ne ajuta sa cugetam mult mai intens si sa realizam ca " nu e dracu atat de negru". Sa iti explic...
Sigur ai fost dezamagit macar o data de iubit/a, prieteni sau familie...sau... macar de vremea de afara :))
Dupa momentele dureroase si tot setul ala de frustrari, ai realizat ca de fapt toata dezamagirea te-a ajutat sa realizezi o gandire mai constructiva. 
Corpul omului are capacitatea de a se autovindeca sau de a se regenera, la fel si mintea ta.
Dupa ce ai fost dezamagit in dragoste, indiferent de natura ei, familiala sau amor, ai realizat ce trebuie facut pe viitor si ce nu. Nu ai cum sa nu fi realizat...
Sigur ai realizat cine si cum a gresit si sigur ai realizat daca persoana merita sa iti ramana aproape sau nu. Te-ai "ridicat", ai sters lacrimile si ai mers mai departe cu capul sus stiind ce-i de facut.
Recunosc... poate insemna si un regres, in cazul in care ai cedat influentei sale negative de la inceput si ti-ai pus capat zilelor... cunosc destule cazuri dar, in acest caz, discut cu oameni vii care au trecut peste si citesc acum articolul asta.
Sunt curios daca pentru tine inseamna regres si de ce. 
Sunt curios daca exista oameni in cazul carora, dezamagirea, s-a manifestat ca un regres si vreau sa stiu cum pot sustine asta si totusi merg mai departe ! :)

Spune ce simti, te salut !

Respect

Aud din ce in ce mai des ca respectul nu isi mai are locul in societatea de azi, fiind considerat o slabiciune.
Aud foarte des aceeasi intrebare : " De ce sa respect daca nu ma respecta ? " Sa mori tu !?!
Multi neadaptati pretind respectul celor din jurul lor folosind atitudini din ce in ce mai vulgare. S-a umplut lumea de "wannabes" care au pretentia de a fi respectati pentru ca ei arata mai impunator sau pentru ca au mai multi bani decat restul sau pentru ca ei lovesc, apoi se intereseaza de ce au facut-o.
Mi-e scarba si mi-e rusine ca am neplacerea de a fi contemporan cu asemenea mizerii !
Ei nu pot intelege ca a respecta inseamna respect de sine sau mai pe intelesul lor " Te respecti pe tine, ba, gunoiule !".
A respecta oamenii din jurul tau nu inseamna ca esti mai prost sau mai prejos ci inseamna ca esti  mental superior ! Daca nu iti inteleg atitudinea, lasa-i ! Pe prost, nu e bine sa incerci sa il trezesti ca o sa vrea sa iti dea apoi, lectii de viata .
Ofera respect, indiferent de cum arata persoana, indiferent de cati bani are, indiferent de varsta ! Astfel, iti oferi singur, respectul pe care il pretinzi !
Nu e lipsa de respect atunci cand, intr-un mijloc de transport, un om mai in varsta, te atentioneaza ca tu ar trebui sa stai in picioare, nu el...indiferent de tonul pe care il foloseste. 
Daca ai avea oarecum idee despre "cu ce se mananca" respectul, ti-ai cere scuze si te-ai ridica, nu ai riposta si ai ramane acolo ca nesimtitul/nesimtita ! Gandeste-te ca, poate, vei ajunge si tu varsta acelei persoane...
Nu te uita ca un om e mai sarac sau mai prost imbracat decat tine si sa crezi ca e mai prejos !
Caracterul omului, constiinta curata si linistita, conteaza ! In fond, aia esti... cu ea vii pe pamant si cu ea pleci, nu cu statutul social, nu cu banii, nu cu hainele !
"A respecta" nu e tot una cu "a fi fraier", din contra ! Daca tu  asta crezi, condoleante, esti doar inca  un cacat care vrea sa ajunga in hazna dar pluteste in closet  dezintegrandu-se !

Spune ce simti, te salut !

Ce vrei, de fapt ?

Gandesc intens aceasta intrebare de o gramada de timp... NU STIU ! Sau... poate da. Nu stiu daca stiu, sincer ! :))

Acum vreo 3 ani voiam din tot sufletul sa imi fac auzite versurile, sa ajung la un nivel de la care pot "imprastia" gandurile mele asupra lumii ca un spray. Mi-a trecut... 

Am analizat si am realizat ca sa ajung la un astfel de nivel e nevoie de investitii enorme, atat financiare cat si timp... ceea ce nu e posibil. 

Traim intr-o lume in care ne "vindem" timpul si... scuze, dar aici il vindem al naibii de ieftin ! Totusi, trebuie sa supravietuim sa putem visa in continuare, anyhoo...

Acum nu vreau decat sa gasesc un drum cat mai putin aglomerat pe care ma voi opri candva si imi voi cladi o viata decenta si cat mai simpla... asta imi doresc acum. 

De ce as lupta sa ajung undeva "sus", cum numesc unii popularitatea, care este atat de greu de obtinut si care se pierde ca un fulg in vant ? De ce sa ajung undeva unde oamenii m-ar vedea, mi-ar zice "bravo, ba !" si m-ar uita ? Multi nu realizeaza ca suntem extraordinar de multi si nimeni nu ramane mult timp in constiinta celorlalti.

Multi nu realizeaza ca plecam exact asa cum venim: fara nimic, nicaieri !

Sincer, nu stiu ce caut aici si de ce sunt aici... pun pariu ca nimeni nu stie si toti folosesc acel cliseu clasic : " totul se intampla cu un scop"... daaa, da...

Sunt chestii care ne depasesc total, indiferent cate formule ar oferi stiinta sau cate "invataturi" ar oferi religia.

Revenind la subiect... Poti sa spui exact ce vrei, avand in vedere ca tot ceea ce creezi, tot ceea ce faci, nu o sa te satisfaca decat o perioada limitata de timp ? 

Sunt total pe langa, sincer, si gandindu-ma ca nu ma aleg cu absolut nimic ma face sa nu mai vreau nimic... Stim atat de putine despre noi, oricat de "avansati" se pare ca suntem in acest moment...

Tu, ce vrei ??

"A fi tu insuti" : Normalitate sau prostie ?

Am observat ca tot mai multi oameni evita asta tot mai des si din ce in ce mai voluntar !
Ok, sunt situatii involuntare in care "cercetand un teren nou" , iti  "maschezi" adevaratul caracter, studiindu-i pe ceilalti dar, din pacate, aceasta "strategie" devine tot mai folosita  indiferent de cercurile frecventate.
Nu am inteles niciodata din ce cauza !
In opinia mea, indiferent de "teren", e necesar  a fi tu insuti ! 
Ca persoana matura cu un caracter bine cladit si stabil, este vital sa fii tu insuti indiferent de persoanele din jurul tau. 
Din aceasta cauza apar, in primul rand, conflictele intre prieteni. Nu toti sunt sinceri tot timpul, nu toti sunt ei insisi de la bun inceput. Odata cu timpul,fiecare isi dezvaluie caracterul, implicit apar diferentele de conceptie si "barierele" dintre persoane. Acea "dezvaluire" a caracterului este un lucru absolut natural la oamenii ce pastreaza o legatura mai stransa cu semenii lor.
Pe de alta parte, am auzit replici de genul " De ce sa fiu eu insumi cu cineva pe care nu il cunosc ? O sa imi cunoasca slabiciunile". Asa, si ?????
Multi vad potentali dusmani in oamenii din jurul lor dar nu recunosc faptul ca-s negativisti convinsi.
De ce ar vrea cineva sa iti fie aproape daca iti vrea raul ? Si de ce ti-ar vrea raul daca nici nu te cunoaste ?
E atat de simplu sa judeci, nu ?
Consider ca a fi tu insuti este cea mai scurta si sigura cale de a-ti selecta anturajul si de a-ti crea o imagine standard in fata celorlalti. "Cine te accepta, te accepta asa cum esti", asta e concluzia tuturor in final dar nu toti aleg sa fie ei insisi, oferind celorlalti nesiguranta in ceea ce-l/o priveste.
In concluzie, consider ca este absolut normal, chiar vital, sa fii tu insuti, indiferent de circumstante, indiferent de caracterul celui de langa tine.

P.S : Asta este marea problema in ceea ce priveste relatiile amoroase din ziua de azi. Asta-i cauza principala prin care o relatie a devenit, mai degraba, un fel de "razboi psihologic" intre indragostiti, la modul "care pe care raneste primul" sau prejudecati de genul " sigur ma inseala, mai mine il/o insel eu primul/prima".

Tu ce parere ai ?  Astept parerile voastre !

Anarhie sau democratie ?

De o perioada relativ indelungata, ma tot lupt  cu intrebarea-n cauza... Ce timpuri traim ? Ce inseamna defapt "democratia" pentru care au murit ai nostri si pentru care s-au bucurat atatia ? 
Ce inseamna acest concept "fericit" al tarilor bogate ? 
Ce are atat de special incat a transformat o intreaga tara intr-o tara de monstrii ?  Monstrii care si-au ucis propriul conducator... 
Conducator care i-a facut respectati in toata lumea si a facut ca Romania sa straluceasca precum un diamant intre toti "carbunii" socialisti ai vremii...
Scuze, am devenit prea nostalgic... nu, nu sunt adept al niciunui regim... 
Eu am avut "onoarea" de a fi nascut in "democratie", dar documentandu-ma intens in legatura cu Romania inainte de '90 , nu am gasit niciun motiv sa se fi ajuns la ceea ce s-a ajuns... in fine, inchei subiectul.
Vreau, defapt, sa inteleg regimul politic actual, aceasta falsa intruchipare a libertatii. 
Unde este puterea poporului ? 
Unde este egalitatea dintre oameni ? 
Unde este libertatea de exprimare ? 
Unde este intimitatea noastra ca oameni liberi  cu drepturi depline ?!!!?!
Oricine s-a exprimat etic si agresiv la adresa acestei "libertati" a fost inlaturat rapid sau considerat nebun, fiind transformat in motiv de amuzament pentru prostimea care vrea dreptate injurand in fata televizorului.
E haos, indiferent cat de controlat ar parea !
 Suntem condusi de cei care imediat dupa '90, au pus mana si au furat fiecare cat a putut.
Suntem monitorizati pas cu pas, fiecare vorba, fiecare miscare. 
Avem libertatea de a vorbi pentru ca suntem complet ignorati ! 
Alergam sa muncim si castigam doar cat sa putem supravietui si atat !
Legile se schimba peste noapte, suntem marionete ! 
Nu mai exista niciun fel de ordine, nicio disciplina... fiecare "cum il taie capu' " ! 
Daca asta este democratia pentru care au murit atatia, spun, fara teama de a gresi, ca si-au meritat soarta ! 
O gloata de prosti care a aplecat mereu urechea la vorbe si a murit pentru vorbe ! 
Cand era "rau", eram " Granarul Europei", iubiti, apreciati si respectati din SUA pana in Japonia. 
Acum, suntem "Groapa de gunoi a Europei", urati si respinsi de toata lumea... suntem "Cartierul rau famat" plin de cersetori, boschetari si "smecheri" care evita cu orice pret munca pentru ca e mai simplu sa omori si sa furi. 

Va intreb, eu... Ce e, defapt ? 

Trecut vs Prezent

Ce ai face daca te-ai putea intoarce in trecut ? Ai inteles, daca te-ai putea intoarce, nu daca ai da timpul inapoi... Destul de grea, intrebare , nu ?

Sincer, mi-e dor de perioada in care adormeam zambind, nerabdator sa ma trezesc intr-o noua zi.

Pun pariu ca daca nu esti generatia Pentium sau iPhone, iti amintesti clar locul in care te intalneai cu "ai tai" punand la cale "aventurile" noii zile.

Nu aveam telefoane, computer sau tableta, in schimb, ne bucuram de orice aveam la indemana. Toti eram constructori, toti aveam propriile "fortarete", independenti, din fire... Nu imi spune ca nu ai avut propria CAZEMATA... nu aveai cum sa nu ai...

Nu ai cum sa spui ca nu te-ai jucat cu tevile  cu gornet... habar nu aveam despre utilitatea lor reala si nici nu ne interesa... aa.. sau clasicele lupte cu apa, folosind seringi (bineinteles,fara ac).

Daca te indragosteai, scriai biletelul si il trimiteai prin alti prieteni sau pur si simplu i-l puneai pe furis in buzunar si fugeai.. Spune-mi daca gresesc cu ceva...

Aveam o viata REALA! Traiam bucurandu-ne de fiecare gura de aer de AFARA . Ceea ce cautam acum, am avut din plin si ni se parea ceva banal... se numeste FERICIRE...sau... se numea.

 Spune-mi, ce iti place la viata ta actuala ? Confortul de care "ne bucuram" datorita tehnologiei , nu ne ofera decat instabilitate emotionala, confuzie si ne transforma, treptat, in legume.

Am devenit, brusc, dependenti de socializarea virtuala, evitand cu teama socializarea reala, cea de afara.  Nu-i asa ca privirile oamenilor iti inspira nesiguranta ? E adevarat ca termentul "incredere" sau "prietenie" a devenit, de ani buni, doar o idee frumoasa dar in acelasi timp iti inspira teama ? Nu mai stim ce inseamna prietenia aia reala. Suntem "sclavii privilegiati" ai unor vremuri care ne distrug sanatatea si spiritul oferindu-ne falsul confort de care ne bucuram cu totii...

Mi-e dor de vremea cand oamenii citeau carti reale (d-alea din hartie) si conspectau singuri acele citate care au umplut acum internetul si in care au impresia ca se regasesc pana si copiii  de 12-13 ani... fara sa stie, de fapt, de unde provin.

Daca m-as intoarce in timp, as cauta o cale sa nu mai revin in prezent...

Astept raspunsul tau argumentat la intrebarea de la inceputul acestui articol.

Spune ce simti !

Am observat cu indignare ca "A SPUNE CEEA CE SIMTI"  a devenit o oarecare rusine... o necesitate "arestata" de numeroasele retineri  pe care individul le are sau,practic, si le impune de teama parerilor celorlalti.
Am ales acest motto pentru blogul meu deoarece cred ca este vital sa spui ceea ce simti daca vrei,pe bune, sa ai langa tine oameni care sunt "pe aceeasi lungime de unda"... daca vrei prieteni adevarati, daca vrei ca cel de langa tine sa te aprecieze pentru cine esti si nu pentru ceea ce incerci sa reprezinti.
Este adevarat,oamenii vin si pleaca de aceea cred ca este vital sa fii tu insuti in orice circumstanta; sa spui ceea ce crezi si ce simti, indiferent de imprejurari, in fond, astfel faci o selectie involuntara a celor din jurul tau, a celor apropiati tie.
 Gandeste limpede si nu apleca urechea la ceea ce lumea numeste "superior" daca tu nu simti acea superioritate... 
Dealungul timpului, au fost elaborate mii de clisee de catre persoane care, la fel ca tine, au avut diferite experiente in viata.
   RETINE ! EI LE-AU AVUT ! 
Nu cred ca este "batut in cuie" ca expresiile sau zicatorile lor sa ti se potriveasca tie doar pentru ca ei au fost apreciati si promovati de un anumit grup de persoane. 
Fiecare este UNIC ! Fii unic,  nu alege sa faci parte din "turma" ! O "turma" care alege sa gandeasca din ce in ce mai superficial, o"turma" care alege sa nu se mai "oboseasca" sa gandeasca singura...
Suntem diferiti de restul vietuitoarelor pentru ca avem  ratiune... SIMTIM... putem distinge raul de bine in majoritatea situatiilor... singuri alegem ceea ce ne place, singuri alegem ceea ce iubim, deci, nicio dogma din aceasta lume nu iti poate impune ce sa simti ! Iar daca simti ca ceea ce gandesti ar putea ajuta sau ar putea schimba raul din jurul tau in bine, daca simti ca poti AJUTA, nu MANIPULA, spune... SPUNE CE SIMTI !