Ce vrei, de fapt ?

Gandesc intens aceasta intrebare de o gramada de timp... NU STIU ! Sau... poate da. Nu stiu daca stiu, sincer ! :))

Acum vreo 3 ani voiam din tot sufletul sa imi fac auzite versurile, sa ajung la un nivel de la care pot "imprastia" gandurile mele asupra lumii ca un spray. Mi-a trecut... 

Am analizat si am realizat ca sa ajung la un astfel de nivel e nevoie de investitii enorme, atat financiare cat si timp... ceea ce nu e posibil. 

Traim intr-o lume in care ne "vindem" timpul si... scuze, dar aici il vindem al naibii de ieftin ! Totusi, trebuie sa supravietuim sa putem visa in continuare, anyhoo...

Acum nu vreau decat sa gasesc un drum cat mai putin aglomerat pe care ma voi opri candva si imi voi cladi o viata decenta si cat mai simpla... asta imi doresc acum. 

De ce as lupta sa ajung undeva "sus", cum numesc unii popularitatea, care este atat de greu de obtinut si care se pierde ca un fulg in vant ? De ce sa ajung undeva unde oamenii m-ar vedea, mi-ar zice "bravo, ba !" si m-ar uita ? Multi nu realizeaza ca suntem extraordinar de multi si nimeni nu ramane mult timp in constiinta celorlalti.

Multi nu realizeaza ca plecam exact asa cum venim: fara nimic, nicaieri !

Sincer, nu stiu ce caut aici si de ce sunt aici... pun pariu ca nimeni nu stie si toti folosesc acel cliseu clasic : " totul se intampla cu un scop"... daaa, da...

Sunt chestii care ne depasesc total, indiferent cate formule ar oferi stiinta sau cate "invataturi" ar oferi religia.

Revenind la subiect... Poti sa spui exact ce vrei, avand in vedere ca tot ceea ce creezi, tot ceea ce faci, nu o sa te satisfaca decat o perioada limitata de timp ? 

Sunt total pe langa, sincer, si gandindu-ma ca nu ma aleg cu absolut nimic ma face sa nu mai vreau nimic... Stim atat de putine despre noi, oricat de "avansati" se pare ca suntem in acest moment...

Tu, ce vrei ??

"A fi tu insuti" : Normalitate sau prostie ?

Am observat ca tot mai multi oameni evita asta tot mai des si din ce in ce mai voluntar !
Ok, sunt situatii involuntare in care "cercetand un teren nou" , iti  "maschezi" adevaratul caracter, studiindu-i pe ceilalti dar, din pacate, aceasta "strategie" devine tot mai folosita  indiferent de cercurile frecventate.
Nu am inteles niciodata din ce cauza !
In opinia mea, indiferent de "teren", e necesar  a fi tu insuti ! 
Ca persoana matura cu un caracter bine cladit si stabil, este vital sa fii tu insuti indiferent de persoanele din jurul tau. 
Din aceasta cauza apar, in primul rand, conflictele intre prieteni. Nu toti sunt sinceri tot timpul, nu toti sunt ei insisi de la bun inceput. Odata cu timpul,fiecare isi dezvaluie caracterul, implicit apar diferentele de conceptie si "barierele" dintre persoane. Acea "dezvaluire" a caracterului este un lucru absolut natural la oamenii ce pastreaza o legatura mai stransa cu semenii lor.
Pe de alta parte, am auzit replici de genul " De ce sa fiu eu insumi cu cineva pe care nu il cunosc ? O sa imi cunoasca slabiciunile". Asa, si ?????
Multi vad potentali dusmani in oamenii din jurul lor dar nu recunosc faptul ca-s negativisti convinsi.
De ce ar vrea cineva sa iti fie aproape daca iti vrea raul ? Si de ce ti-ar vrea raul daca nici nu te cunoaste ?
E atat de simplu sa judeci, nu ?
Consider ca a fi tu insuti este cea mai scurta si sigura cale de a-ti selecta anturajul si de a-ti crea o imagine standard in fata celorlalti. "Cine te accepta, te accepta asa cum esti", asta e concluzia tuturor in final dar nu toti aleg sa fie ei insisi, oferind celorlalti nesiguranta in ceea ce-l/o priveste.
In concluzie, consider ca este absolut normal, chiar vital, sa fii tu insuti, indiferent de circumstante, indiferent de caracterul celui de langa tine.

P.S : Asta este marea problema in ceea ce priveste relatiile amoroase din ziua de azi. Asta-i cauza principala prin care o relatie a devenit, mai degraba, un fel de "razboi psihologic" intre indragostiti, la modul "care pe care raneste primul" sau prejudecati de genul " sigur ma inseala, mai mine il/o insel eu primul/prima".

Tu ce parere ai ?  Astept parerile voastre !

Anarhie sau democratie ?

De o perioada relativ indelungata, ma tot lupt  cu intrebarea-n cauza... Ce timpuri traim ? Ce inseamna defapt "democratia" pentru care au murit ai nostri si pentru care s-au bucurat atatia ? 
Ce inseamna acest concept "fericit" al tarilor bogate ? 
Ce are atat de special incat a transformat o intreaga tara intr-o tara de monstrii ?  Monstrii care si-au ucis propriul conducator... 
Conducator care i-a facut respectati in toata lumea si a facut ca Romania sa straluceasca precum un diamant intre toti "carbunii" socialisti ai vremii...
Scuze, am devenit prea nostalgic... nu, nu sunt adept al niciunui regim... 
Eu am avut "onoarea" de a fi nascut in "democratie", dar documentandu-ma intens in legatura cu Romania inainte de '90 , nu am gasit niciun motiv sa se fi ajuns la ceea ce s-a ajuns... in fine, inchei subiectul.
Vreau, defapt, sa inteleg regimul politic actual, aceasta falsa intruchipare a libertatii. 
Unde este puterea poporului ? 
Unde este egalitatea dintre oameni ? 
Unde este libertatea de exprimare ? 
Unde este intimitatea noastra ca oameni liberi  cu drepturi depline ?!!!?!
Oricine s-a exprimat etic si agresiv la adresa acestei "libertati" a fost inlaturat rapid sau considerat nebun, fiind transformat in motiv de amuzament pentru prostimea care vrea dreptate injurand in fata televizorului.
E haos, indiferent cat de controlat ar parea !
 Suntem condusi de cei care imediat dupa '90, au pus mana si au furat fiecare cat a putut.
Suntem monitorizati pas cu pas, fiecare vorba, fiecare miscare. 
Avem libertatea de a vorbi pentru ca suntem complet ignorati ! 
Alergam sa muncim si castigam doar cat sa putem supravietui si atat !
Legile se schimba peste noapte, suntem marionete ! 
Nu mai exista niciun fel de ordine, nicio disciplina... fiecare "cum il taie capu' " ! 
Daca asta este democratia pentru care au murit atatia, spun, fara teama de a gresi, ca si-au meritat soarta ! 
O gloata de prosti care a aplecat mereu urechea la vorbe si a murit pentru vorbe ! 
Cand era "rau", eram " Granarul Europei", iubiti, apreciati si respectati din SUA pana in Japonia. 
Acum, suntem "Groapa de gunoi a Europei", urati si respinsi de toata lumea... suntem "Cartierul rau famat" plin de cersetori, boschetari si "smecheri" care evita cu orice pret munca pentru ca e mai simplu sa omori si sa furi. 

Va intreb, eu... Ce e, defapt ?