Imi cer scuze ca n-am mai scris de vreo doua zile dar, in afara de placerea de a scrie, trebuie sa muncim.
Am ales acest subiect pentru ca sunt sigur ca, indiferent de caracter, toti am simtit dezamagirea mai mult sau mai putin.
Deci, ce e pana la urma ?
E o involutie a constiintei noastre sau evolutia ei ? E un regres sau un progres ?
In opinia mea,lasand deoparte faptul ca doare al dracului de tare, este un progres ! Asta nu inseamna ca o apreciez...nu cred ca exista cineva sa aprecieze durerea si frustrarea dar, in afara de aceste sentimente, ne ajuta sa cugetam mult mai intens si sa realizam ca " nu e dracu atat de negru". Sa iti explic...
Sigur ai fost dezamagit macar o data de iubit/a, prieteni sau familie...sau... macar de vremea de afara :))
Dupa momentele dureroase si tot setul ala de frustrari, ai realizat ca de fapt toata dezamagirea te-a ajutat sa realizezi o gandire mai constructiva.
Corpul omului are capacitatea de a se autovindeca sau de a se regenera, la fel si mintea ta.
Dupa ce ai fost dezamagit in dragoste, indiferent de natura ei, familiala sau amor, ai realizat ce trebuie facut pe viitor si ce nu. Nu ai cum sa nu fi realizat...
Sigur ai realizat cine si cum a gresit si sigur ai realizat daca persoana merita sa iti ramana aproape sau nu. Te-ai "ridicat", ai sters lacrimile si ai mers mai departe cu capul sus stiind ce-i de facut.
Recunosc... poate insemna si un regres, in cazul in care ai cedat influentei sale negative de la inceput si ti-ai pus capat zilelor... cunosc destule cazuri dar, in acest caz, discut cu oameni vii care au trecut peste si citesc acum articolul asta.
Sunt curios daca pentru tine inseamna regres si de ce.
Sunt curios daca exista oameni in cazul carora, dezamagirea, s-a manifestat ca un regres si vreau sa stiu cum pot sustine asta si totusi merg mai departe ! :)
Spune ce simti, te salut !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu