Se afișează postările cu eticheta progres. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta progres. Afișați toate postările

luni, 18 ianuarie 2016


      

        In primul rand, tin sa-mi cer scuze... nu ti-am mai scris de mult timp si iti spun sincer : uitasem de blog, uitasem de muzica , uitasem de tot !
        Da, am plecat ... sunt de cateva luni bune in UK , a doua casa a romanilor din 2014 incoace... de fapt nu stiu daca e "a doua casa" dar stiu sigur ca e locul de munca al multora... 
Locul in care vii cu sperante, planuri si marele vis de a te intoarce ACASA , in Romania, sa poti trai linistit.
       
         Majoritatea celor de acasa au impresia ca vii , gasesti, faci bani (ca si cum i-ai aduna de pe drum) si pleci fericit inapoi, in scurt timp, mandru de reusita ta in viata... hai sa iti spun eu cum e...
         Pleci de acasa lasand acolo 3 sferturi din suflet sperand sa revii cat mai repede... personal, am vrut sa ma intorc in timp ce eram pe drum inspre granita... e greu... oricat ai crede, oricata siguranta ai avea ca va fi mai bine, e greu...
Stii bine ca durerea interioara e cu mult mai mare decat cea fizica , nu poti nega... 
  Continuand, iti spun ca atunci cand ajungi aici o sa ai un mare soc... vei fi dezamagit, deci, in caz ca vrei sa vii, pregateste-te...
Lasand deoparte mancarea proasta, o sa fi dezamagit de modul de viata "animalic" si raceala oamenilor...  
Traiesc in apartamente mici si vechi in case construite prost in care daca loveste ploaia fix in perete, o sa "faci cunostinta" cu ea inauntru...  Daca esti claustrofob nu veni ! 
Sunt reci ca niste pietre in bataia vantului... parca-s roboti... am vazut oameni tremurand intr-un sac de dormit pe trotuar... nimeni nu ii intreba ce-i cu ei... nici macar politia !
 Iti dai seama ca nu mi-am permis sa o fac vazand majoritatea... si regret dar uneori, necunoscand "obiceiul" te conformezi majoritatii...
         Vorbesc civilizat,intr-adevar... folosesc "te rog" si "multumesc" foarte des desi am realizat ca e doar un reflex verbal pe care il dobandesc din copilarie de la ceilalti si de la scolile in care sunt "dresati"... 
In rest, sunt la fel de rai, foarte egoisti si parsivi.... la fel ca la noi... sa nu te astepti sa fi tratat in egala masura cu unul de-al lor... Esti roman ! Romanii muncesc mult si accepta orice . 
        Sunt atat de multe de expus in aceasta privinta, dar sunt sigur ca le-ai mai auzit si de la altii...
           
            Revenind la titlul postarii, da, am ales sa plec ... am fost foarte incapatanat refuzand orice "oferta" de a pleca in strainatate... credeam ca o sa ma descurc si in tara... uite ca nu !
         Am plecat mintindu-i pe ai mei ca merg la munca sigura, de fapt, am plecat doar sa plec... Am imprumutat bani cu camata, m-am chinuit , am gasit un job, am platit datoriile, iar acum continui sa lucrez aici...
 Nici nu stiu daca mi-e dor de cineva sau numai faptul ca-s un patriot din fire, ma face sa simt ceea ce noi numim "dor"... 
Mi-e dor de tara mea... de tara ca si teritoriu, nu de oameni, dar am reusit sa imi gasesc o oarecare liniste interioara stiind ca de aici pot ajuta... stiind ca aici imi pot face planuri si le pot indeplini... stiind ca pot gandi linistit fara sa ma intreb "cum dracu fac maine macar 30 de lei ?"...
       Am plecat dar visul ramane acelasi ca cel al oricarui roman de aici.... Sa ma intorc acasa si sa traiesc acolo restul vietii ...


luni, 9 martie 2015

Dezamagirea : regres sau progres ?

Salut, cititorule !
Imi cer scuze ca n-am mai scris de vreo doua zile dar, in afara de placerea de a scrie, trebuie sa muncim.
Am ales acest subiect pentru ca sunt sigur ca, indiferent de caracter, toti am simtit dezamagirea mai mult sau mai putin.
Deci, ce e pana la urma ?
E o involutie a constiintei noastre sau evolutia ei ? E un regres sau un progres ?
In opinia mea,lasand deoparte faptul ca doare al dracului de tare, este un progres ! Asta nu inseamna ca o apreciez...nu cred ca exista cineva sa aprecieze durerea si frustrarea dar, in afara de aceste sentimente, ne ajuta sa cugetam mult mai intens si sa realizam ca " nu e dracu atat de negru". Sa iti explic...
Sigur ai fost dezamagit macar o data de iubit/a, prieteni sau familie...sau... macar de vremea de afara :))
Dupa momentele dureroase si tot setul ala de frustrari, ai realizat ca de fapt toata dezamagirea te-a ajutat sa realizezi o gandire mai constructiva. 
Corpul omului are capacitatea de a se autovindeca sau de a se regenera, la fel si mintea ta.
Dupa ce ai fost dezamagit in dragoste, indiferent de natura ei, familiala sau amor, ai realizat ce trebuie facut pe viitor si ce nu. Nu ai cum sa nu fi realizat...
Sigur ai realizat cine si cum a gresit si sigur ai realizat daca persoana merita sa iti ramana aproape sau nu. Te-ai "ridicat", ai sters lacrimile si ai mers mai departe cu capul sus stiind ce-i de facut.
Recunosc... poate insemna si un regres, in cazul in care ai cedat influentei sale negative de la inceput si ti-ai pus capat zilelor... cunosc destule cazuri dar, in acest caz, discut cu oameni vii care au trecut peste si citesc acum articolul asta.
Sunt curios daca pentru tine inseamna regres si de ce. 
Sunt curios daca exista oameni in cazul carora, dezamagirea, s-a manifestat ca un regres si vreau sa stiu cum pot sustine asta si totusi merg mai departe ! :)

Spune ce simti, te salut !